“Vecina necunoscută ROMÂNIA”

S-a finalizat cu brio prezentarea în limba germană a României, în fața unui public extraordinar de receptiv, pe 26. iunie, în localitatea spaniolă Benissa, de pe Costa Blanca. Mă bucur că a trecut, dar sunt și fericită că a ieșit așa de bine. Cu dragă inimă vă împărtășesc impresiile mele și bucuria avută după această reușită.

Programul introductiv de 20 de minute a conținut imagini și muzică din concertele trupei Phoenix. În deschidere, naiul lui Gheorghe Zamfir a făcut să amuțească sala, de puteai să auzi un ac cum cade. Natascha Michnow, moderatoarea de origine germană a discuțiilor, și-a avut deschiderea teatrală, iar eu, zâmbind de zor pe lângă ea, emoționată, am câștigat cu empatie sala, atrăgând-o de partea noastră.

Apoi s-a derulat totul conform programului, cu recitări în limba germană, din Eminescu, Ana Blandiana, cu spilcuiri din viața unor personalități precum Eugen Ionescu, Cioran, Palade etc. Sala era plină până la refuz, având o capacitate de circa 60 de locuri, în fotolii, iar restul în picioare.

S-a proiectat apoi un scurt film, o succesiune de imagini și informații prezentate în ritm alert, având titlul ”Lumea fără România”. Acest scurt metraj a avut impact foarte bun.  Frumos realizat! Din el reiese că omenirea ar fi mult mai săracă dacă țara noastră nu ar fi existat. Nu s-ar fi inventat nici pixul, nici insulina, nu s-ar fi scris o istorie a tuturor religiilor, nu am fi avut baseball, adică oină, și nici nu ar fi fost româna a doua limbă vorbită în Silicon Valley, la Microsoft. Iar calculatoarele n-ar fi învățat să scrie cu virgulă, în binar, dacă nu le-ar fi obligat Nadia Comăneci la Olimpiada de la Montreal, să afișeze nota10:00. Publicul a reacționat cu exclamații de „Oh!’’„Ah?!”și cu „N-am știut!”.

Am adus apoi vorba despre faptul că suntem cu toții străini, aici și acolo, pe unde am emigrat, în speță în Germania sau Spania, dar că acest lucru nu trebuie să însemne neapărat că avem un destin dramatic. Faptul că trăim în simbioză cu oameni de mai multe naționalități poate avea un efect benefic, energizant. Prin aceasta am făcut trecerea la România cea multi- și pluriculturală, la Provinciile Istorice, atât de diferite una de alta, dar și la valurile de migratori, la istoria controversată a României. Nu am intrat în amănunt la capitolul daci și romani, ci am menționat doar procentele care compun vocabularul limbii române (originea latină, slavă, etc.).

Am citit apoi la microfon, evident tot în limba germană, câteva scurte schițe amuzante, care reflectă viața cotidiană de prin Ardeal, de exemplu unele cu ciobani căpoși și cu sași tacticoși. Publicul a râs…

În continuare a luat din nou cuvântul Doamna Michnov și m-a prezentat pe mine, ca româncă, scriitoare și jurnalistă, inclusiv de limba germană. M-a rugat să citesc două fragmente

tradus edin cartea mea, „Bolero”, cu care am reușit să captez nemaipomenit de bine atenția publicului. Am fost și eu surprinsă de empatia cu care s- a râs și aplaudat, ascultătorii respirând practic odată cu mine în timp ce citeam. La sfârșit, câteva persoane au tăbărât la propriu peste mine, aproape smulgându-mi paginile de pe care am citit, ca să le ia acasă și să le citească și alor lor, în familie. Recunosc că mi-au depășit până și mie așteptările!

Apoi a vorbit din nou moderatoarea, încheind evenimentul cu aceeași buclă muzicală din muzica trupei Phoenix, mai precis cu melodia „Orujo”, compusă recent de liderul formației, Nicu Covaci, rezident în localitatea noastră. Deși Nicu Covaci a dorit să participe la eveniment, a fost reținut în altă parte, în ultima clipă.

În cântecul „Orujo” se critică practicile de maltratare a animalelor, practici care, din păcate, încă mai sunt răspândite prin mediul rural spaniol. Cântecul face referire explicită și la actele de barbarie incluse în programul unora dintre luptele taurine. S-a dovedit că a atins o coardă sensibilă în inimile celor din publicul german de pe Costa Blanca, poate și pentru că este un song foarte frumos, cu un ritm antrenant. O Doamnă din sală s-a ridicat în picioare și a aplaudat cu atâta elan, încât toată sala s-a molipsit de la ea. Manifestarea s-a finalizat în ovații.

La încheiere au venit pe rând în față, felicitându-mă, o serie de cunoscuți, dar și persoane pe care nu le-am mai întâlnit până atunci, români și germani de origine română, veniți de prin localități situate la peste 100 de kilometri distanță, ca deexemplu Torrevieja sau Denia. Cu unii ne-am descoperit chiar și cunoștințe comune. Ce mică e lumea! Alții erau originari din Sibiul meu natal. Un domn, poet și publicist, plecat de 34 de ani din Galați, care obișnuiește să petreacă ades concedii pe litoralul Costei Blanca împreună cu soția sa, din Germania, m-a felicitat foarte călduros.

Într-un cuvânt, a fost foarte frumos și, ceea ce e mai important, am prezentat România într-o

lumină deosebit de favorabilă, dar fără a omite detalii mai puțin măgulitoareși fără a deforma realitatea (am vorbit și despre dictatură, despre efectele mutilante psihic ale privării de libertate, exemplificând prin citate din opera Hertei Müller, dar și despre efectul benefic al posibilității de a călători și de a ne stabili oriunde în lume).

O Doamnă din Germania a fost atât de surprinsă și de impresionată de peisajele superbe din natura patriei noastre, încât și-a propus să călătorească în această vară prin România, în rulotă. Altcineva mi-a spus că nu știa că românii sunt așa de spirituali și că au atâta umor.

Toți, la unison, ne-au confirmat că avem o țară foarte foarte frumoasă și chiar au mărturisit că aveau o imagine deformată, rușinându-se că n-au știut mai nimic despre noi, confundând România cu țările vecine, balcanice și est-europene, crezând că suntem un popor de sorginte slavă. Erau un pic jenați de propria lor ignoranță…

O altă Doamnă, româncă stabilită în orașul Denia, a venit să asiste la prezentare în ciuda faptului că nu vorbea germana. Mi-a mărturisit că a interesat-o să cunoască și să felicite persoana care, din proprie inițiativă, s-a gândit ”să mai vorbească și de bine despre România”.

Mi s-a mai spus că am vorbit o germană fără accent, cu dicție bună și că am fost prezentabilă, într-o ținută decent-elegantă. Cineva a remarcat că s-ar vedea amprenta sportului asupra mea (se pare că, emoționată și crispată fiind, m-am ținut foarte dreaptă, lucru care a amintit de … Nadia Comăneci. Firește că, la așa comparație, m-am simțit foarte flatată.)

Evident, complimentele trebuie receptate cu precauție… Bănuiesc că au mai fost și lingușitori printre cei prezenți. În orice caz, se poate viziona și verifica dacă a fost așa, direct în internet, unde evenimentul a fost postat în întregime, pe canalul youtube.

Fără exagerare, a fost înălțător! A meritat efortul. Dar acum sunt bucuroasă că a trecut…

Cele bune de pe Costa Blanca, de la aceeași Gabriela.